Din al oglindei luciu rece
De apa-adanca, – se desface
O liniste de dulce pace,
Ce-ntregul suflet mi-l petrece.
Obida vrand să mă inece,
Zadarnic firea si-o preface.
Din al oglindei luciu rece.
Uitarea numai se desface.
Chiar dorul vietii-n mine tace-
Izvor ce gata e să sece;
Si pe-al meu chip, ce-n umbra zace,
Un fel de vis de opium trece
Din al oglindei luciu rece.
Reclame
feb. 14, 2012 @ 00:39:31
Are și oglinda taina ei…
feb. 14, 2012 @ 02:03:01
Are,are că toate au astăzi tainele lor fie mai mari fie mai mici…
feb. 12, 2012 @ 00:01:58
Vasul auriu pare mai clar in oglinda decat in realitate, nu mai stii care e oglindirea si care e realul! 🙂
feb. 12, 2012 @ 15:02:31
Da focusul a fost făcut din adins pe reflectarea vasului în oglindă 🙂 !
oglinda era curată 😆 și asta este important !!!
feb. 11, 2012 @ 20:56:54
oglinda si oglindirile ei…
pe amndoua le simtim diferit…
feb. 12, 2012 @ 14:58:28
Mulțumesc pandhoraa !